REFERAT RELIGIE: CARACTERUL POPULAR AL PSALMILOR LUI DOSOFTEI

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Gabriela
"Psalmul - colind" sau "Caracterul popular al psalmilor lui Dosoftei"Literatura romana veche priveste cartile religioase prin prisma rolului lor in unificarea limbii literare sau a eventualelor influente ale ereziilor si devierilor de la dogma intru stimularea scrisului in limba romana. Or, necasara si importanta ar fi si urmarirea in circulatia lor folclorica si liniara felului in care acestea reintra in schemele esentiale pentru a primi alte elemente specifice.Pornind de la aceasta necesara interpretare ne vom pune intrebarea: Care a fost destinul "Psaltirii in versuri" a lui Dosoftei? A intuit oare Dosoftei spiritul poporului roman care nu preia decat ceea ce simte ca este al sau? Are "Psaltirea in versuri" un pronuntat caracter popular? Raspunsul il vom gasi in cercetarea evolutiei cartii in mediul sau folcloric si in observarea specificitatii sale."Psaltirea" (1673) a fost ceruta, cautata pe un spatiu insemnat, obiect adesea al unor tranzactii, ori al transmiterilor prin testamente. A cunoscut o circulatie manuscrisa insemnata, in parte ori in intregime, pana catre secolul al XIX-lea, starnind chiar ambitii ce tinteau "ameliorarea" textului lui Dosoftei cum este cazul lui Cupcea Elizius. In intregime, "Psaltirea in versuri" o gasim in doua copii aflate azi la B.A.R. mssele nr. 543 si 133. Copistul codicelui nr. 543, care poate fi una si aceeasi persoana cu cel care a suportat financiar operatia, adica Neonil, Staret al Manastirilor Neamtul si Secul, declara ca a fost indrumat la lucru de asemanarea pe care a constatat-o intre unele colinde si cantece de stea (pe care le transcrie la sfarsit) si unele stiluri ale lui Dosoftei. "Dintru aceasta, luandu-mi pricina - zice el - am prescris toata "Psaltirea" si la sfarsit am alaturat si aceste cantari, numai pentru versul lor acel vechi ce se obicinuia a se canta prin bisericile Molodaviei". Asemanarea identificata de chiar Neonil era chiar una reala. Cativa dintre psalmii lui Dosoftei - 46, 48, 94, si 96 cu deosebire - au iesit din pagina cartii si au intrat in oralitate (in forme usor modificate) devenind cantece de stea si colinde. ii culegea Anton Pann in 1830 ("versuri muzicesti ce sa canta la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si alte sarbatori ale omului"), vor figura apoi in toate cartile ce aduna productii de acest fel in ultima parte a veacului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Psalmii asezati pe muzica si cantati, intr-o vreme, la diferite praznice bisericesti, au fost introdusi de dascalii de pe vremuri in scolile din preajma bisericilor si astfel, prin copii, vechile imnuri de slava religioase au patruns mai departe in colindele de Craciun. Opera lui Dosoftei a avut insa o raspandire mai larga decat ne putem inchipui pana acum, chiar si in Ardeal. Intr-un manuscript copiat la Ibasfalau, in 1758, gasim alaturi de cantecele de stea inca doi psalmi, care lipsesc din colectia lui Anton Pann: al 46-lea "Domnul este tare, laudat si mare" si al 47-lea "La apa Vavilonului, acolo sezum si plansem". Impreuna cu alte cantece de stea, psalmii lui Dosoftei au intrat si ei in structura Vicleimului. Atfel cantecul pe care il canta trupa la incheierea partii a treia: "Domnul statu craiu-n tara" este psalmul nr. 96 al lui Dosoftei si incheierea "Veniti cu totii dimpreuna sa ne facem voie buna" este psalmul 94."Literatura romana veche priveste cartile religioase prin prisma rolului lor in unificarea limbii literare sau a eventualelor influente ale ereziilor si devierilor de la dogma intru stimularea scrisului in limba romana. Or, necasara si importanta ar fi si urmarirea in circulatia lor folclorica si liniara felului in care acestea reintra in schemele esentiale pentru a primi alte elemente specifice.Pornind de la aceasta necesara interpretare ne vom pune intrebarea: Care a fost destinul "Psaltirii in versuri" a lui Dosoftei? A intuit oare Dosoftei spiritul poporului roman care nu preia decat ceea ce simte ca este al sau? Are "Psaltirea in versuri" un pronuntat caracter popular? Raspunsul il vom gasi in cercetarea evolutiei cartii in mediul sau folcloric si in observarea specificitatii sale."Psaltirea" (1673) a fost ceruta, cautata pe un spatiu insemnat, obiect adesea al unor tranzactii, ori al transmiterilor prin testamente. A cunoscut o circulatie manuscrisa insemnata, in parte ori in intregime, pana catre secolul al XIX-lea, starnind chiar ambitii ce tinteau "ameliorarea" textului lui Dosoftei cum este cazul lui Cupcea Elizius. In intregime, "Psaltirea in versuri" o gasim in doua copii aflate azi la B.A.R. mssele nr. 543 si 133. Copistul codicelui nr. 543, care poate fi una si aceeasi persoana cu cel care a suportat financiar operatia, adica Neonil, Staret al Manastirilor Neamtul si Secul, declara ca a fost indrumat la lucru de asemanarea pe care a constatat-o intre unele colinde si cantece de stea (pe care le transcrie la sfarsit) si unele stiluri ale lui Dosoftei. "Dintru aceasta, luandu-mi pricina - zice el - am prescris toata "Psaltirea" si la sfarsit am alaturat si aceste cantari, numai pentru versul lor acel vechi ce se obicinuia a se canta prin bisericile Molodaviei". Asemanarea identificata de chiar Neonil era chiar una reala. Cativa dintre psalmii lui Dosoftei - 46, 48, 94, si 96 cu deosebire - au iesit din pagina cartii si au intrat in oralitate (in forme usor modificate) devenind cantece de stea si colinde. ii culegea Anton Pann in 1830 ("versuri muzicesti ce sa canta la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si alte sarbatori ale omului"), vor figura apoi in toate cartile ce aduna productii de acest fel in ultima parte a veacului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Psalmii asezati pe muzica si cantati, intr-o vreme, la diferite praznice bisericesti, au fost introdusi de dascalii de pe vremuri in scolile din preajma bisericilor si astfel, prin copii, vechile imnuri de slava religioase au patruns mai departe in colindele de Craciun. Opera lui Dosoftei a avut insa o raspandire mai larga decat ne putem inchipui pana acum, chiar si in Ardeal. Intr-un manuscript copiat la Ibasfalau, in 1758, gasim alaturi de cantecele de stea inca doi psalmi, care lipsesc din colectia lui Anton Pann: al 46-lea "Domnul este tare, laudat si mare" si al 47-lea "La apa Vavilonului, acolo sezum si plansem". Impreuna cu alte cantece de stea, psalmii lui Dosoftei au intrat si ei in structura Vicleimului. Atfel cantecul pe care il canta trupa la incheierea partii a treia: "Domnul statu craiu-n tara" este psalmul nr. 96 al lui Dosoftei si incheierea "Veniti cu totii dimpreuna sa ne facem voie buna" este psalmul 94.