REFERAT RELIGIE: CIMITIRUL VESEL DE LA SAPANTA

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Anonim
"Cimitirul Vesel" de la SapantaCu certitudine, cel mai mediatizat, controversat si comercializat brand maramuresean este "Cimitirul Vesel" din Sapanta. Bulversant pana la renegare, admirat pana la veneratie si comentat din perspective etnografice, folclorice si filosofice, hipnotizant din pricina "albastrului de Sapanta", vizitat, citit si fotografiat de sute de mii de turisti din toate colturile lumii - cimitirul cu cruci colorate si poeme hazlii trebuie privit mai degraba ca o alcatuire inedita intre spirit (spiritualitate, credinte ancestrale, conceptii, traditii) si materie (lemn, pigment vegetal). Ceea ce socheaza privirea si mentalul omului modern este destinatia acestor monumente: artefacte intr-o necropola. Obisnuit (prin filiera dogmatismului crestin) cu o oarecare solemnitate si sobrietate ce imbraca ritualul legat de inmormantare si pastrarea memoriei unui decedat, omul din ziua de azi este prizonierul unei culturi aflate pe un alt palier istoric. Cu greu isi pot imagina occidentalii ca in Europa secolului al XX-lea se manifesta (comunitar) un tip diferit de credinta, grevata pe religia crestina, ca reminiscenta a unor conceptii despre viata si moarte demult apuse.Paradoxul "fenomenului Sapanta" s-ar atenua mult daca monumentele funerare ar face obiectul unei expozitii itinerante prin marile galerii de arta de pe mapamond. Privitorii ar savura textele satirice si ar admira inciziile multicolore laterale. Ar aprecia operele de arta de factura populara ca fiind de o originalitate dezarmanta. Scurt-circuitul mental s-ar produce in momentul in care li s-ar comunica faptul ca toate aceste artefacte sunt componente ale unor monumente funerare ce impodobesc un cimitir din Romania.Intrebarile ce ar urma unei asemenea revelatii s-ar centra pe termenii: Teribilism? Kitsch? Marketing turistic?In 1935, cand Ioan Stan Patras (1908-1977) a asamblat prima cruce de acest gen in cimitirul bisericii din sat, nici el, nici preotul si nici localnicii nu au avut in vedere dimensiunea pe care o va lua industria turistica mondiala in secolul al XXI-lea. Dintotdeauna, expresia artistica a universului material maramuresean a secondat utilitatea obiectului. Ba mai mult, orice inovatie si nuanta de originalitate trebuia fundamentata pe traditie si acceptarea unanima a colectivitatii. Asa s-a intamplat si in cazul Cimitirului din Sapanta.Aparitia acestui obiectiv pe harta Europei a prilejuit numeroase sondari ale credintelor arhaice, atestate doar de studii de specialitate care citeaza izvoare istorice incerte.Astfel, s-a descoperit cu surprindere ca populatia din Maramures a conservat, in memoria colectiva, conceptia potrivit careia moartea nu este privita cu spaima sau dispret, ci considerata un act firesc de integrare in lumea de dincolo. O lume organizata similar cu a noastra, unde stramosii perpetuau aceeasi organizare si indeplineau aceleasi functii, practicand aceleasi indeletniciri. Erau fiinte benefice, protectoare. De aceea, riturile funerare se desfasurau aidoma banchetelor, cu veselie si impacare sufleteasca. La moartea celor "nelumiti" (tineri necasatoriti) se organizau nunti si petreceri. Periodic, in cimitirele satelor isi da intalnire intreaga comunitate, la "Sarbatoarea mortilor", prilej cu care se aprind lumanari si se consuma alimente si bauturi peste morminte, dovedind inca o data ca intre lumea celor vii si lumea celor morti se asaza un prag firav, abia perceptibil.Privit din acest unghi, al unei realitati etnologice dovedite, Cimitirul Vesel din Sapanta isi decripteaza mesajele:"Eu, Grigore si tata Ion Ilies / Foaie verde de trifoi / Va uitati bine la noi / Cum petrecem amandoi / Caci cu tata m-am talnit / Ca de el mult am dorit / Ca in razboi au plecat / Inapoi n-au inturnat. / Ne afla pe ceie lume / Va zicem la toti de bine!""Aici eu ma odihnesc / Pop Marie ma numesc / Cate zile am avut / Multa tiara am tesut / Si nu mult am batranit / Iata moartea m-a lovit / Si aice m-am mutat...""Ne odihnim pe vecie / Stan Vasile si sotie / Cat am trait pe pamant / Am lucrat, nu am sezut / Si de toate am avut. / Cu coasa-n iarba am cosit / Baba de treaba am avut / Pranzu l-au adus pe rand / Tuma cand am fost flamand / Mosu a trait 74 de ani, baba 76 (1950)".In opinia unor specialisti (I. Vladutiu, 1981) traditia crucilor pictate in Sapanta este anterioara lui Patras. Insa acestui mester ii revine meritul "de a fi generalizat imbinarea, pe acelasi monument funerar, a basoreliefului in lemn cu pictura naiva si versul popular, creand un stil si un limbaj propriu de exprimare". Acelasi exeget opineaza ca Cimitirul Vesel poate fi considerat un "original muzeu cu valoare estetica, etica si sociala". In prezent, in cele doua cimitire din Sapanta se afla cateva sute de cruci pictate in stil "Patras", realizate de artist sau de ucenicii acestuia.