Apreciindu-si balada ca un "Luceafar-intors", Ion Barbu deschidea cititorului un camp larg de reflectii si-i dadea posibilitatea patrunderii continutului de idei al creatiei sale. Pornind de la aceasta succinta si plina de miez caracterizare, putem intui tema filozofica a inadaptabilitatii, drama omului de geniu intr-o lume incapabila sa-l inteleaga.
Motivul Luceafarului eminescian este reluat insa de Barbu dintr-o noua perspectiva, dar si cu alte modalitati, creand in constiinta cititorului un lant de probleme, incepand de la cadrul in care se desfasoare actiunea, pana la valoarea simbolurilor si semnificatia lor noua.

Pastrand atmosfera specifica baladelor, scriitorului introduce cu mult talent elemente de natura fabulei sau a povestilor populare, fapt care da creatiei sale o nota de prospetime. Pe aceste coordonate se inscrie invocatia (de factura realista, cel invocat fiind un menestrel - cantaret popular) si drama lirica, erotica si filozofica dintre riga Crypto si lapona Enigel. Asa cum s-a remarcat, daca invocatia este atat de realista, plasand actiunea "la spartul nuntii, in camara", numele stranii ale eroilor aduc un suflu exotic, de usoara suprarealitate.
Poetul da impresia unei puternice trairi a faptelor din balada, transpunandu-se in situatia nuntasului care, desi cunoaste povestea menestrelului, zisa cu foc acum o vara, tine s-o auda inca o data, idee pe care o accepta si menestrelul insusi.