Asigurarea succesului la invatatura al copiilor in functie de potentialul lor biologic si psihic, pe de-o parte si depasirea esecului pe de alta parte, se prezinta ca obiective educationale de mare complexitate la etapa actuala de dezvoltare a teoriei si practicii pedagogice. Eficienta prescolarului mare depinde nu numai de capacitatea de asimilare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, dar si de anumite trasaturi de personalitate, in particular de imaginatia lui. Fara de imaginatie este imposibila acumularea acelorasi cunostinte, priceperi si deprinderi, este cu neputinta formarea personalitatii in ansamblu a prescolarului mare.

Pana in anii 1980 cercetarea asupra creativitatii a pus foarte mult accentul pe identificarea tipurilor de personalitati creatoare si pe organizarea de cursuri care sa predea tehnici de gandire creatoare. Unii autori care fac stiinta la nivel de popularizare sugereaza faptul ca-ti poti aranja intreaga viata astfel incat ea sa fie o „colectie” de creatii alimentate de pasiune si conduse de viziune (Fritz, 1989).