Potrivit traditiei, Roma a fost intemeiata in anul 735 I.C. de Romulus si Remus; insa cea mai veche asezare descoperita aici dateaza, potrivit materialelor arheologice, de prin secolul al X-lea i.C. De la sfarsitul secolului al VI-lea i.C., Roma a devenit centru politic al republicii sclavagiste romane, iar din secolul I i.C. al Imperiului roman. in anul 64, in timpul domniei lui Nero, o mare parte a orasului Roma a fost mistuita de incendiu. Reconstruita in timpul Flavilor, Roma a fost marita, mai ales sub imparatii Traian, Adrian si Caracalla. Mutarea capitalei imperiului la Constantinopol (330), impartirea imperiului (395), caderea imperiului roman de apus (476) si migratiunea poparelor au dus la decaderea orasului.

In perioada celor doua dinastii, Flavii si Antoninii, Roma atinge apogeul ei politic urbanistic si demografic. In momentul apogeului ei, Urbs Roma s-a extins pe o suprafata locuibila de aproximativ 2000 de hectare, impartita de Augustus in 14 regiones. Pana la mijlocul secolului al II-lea e.n. populatia ei a cunoscut o linie continua de crestere. Maxima dezvoltare demografica se inregistreaza sub primii antonini, cand ea adapostea aproximativ 1.200.000 de suflete. Este veacul ei de aur, secol cand Cetatea lui Romulus e denumita de poeti “zeita a lumii si popoarelor, inegalabila in splendoare”. Acum, ”toate drumurile duc la Roma”, pe apa si pe uscat. Dar aceste cai ii aduceau in primul rand hrana cea de toate zilele.