Sintem un popor prin excelenta romanic. Latinitatea constituie caracterul esential al limbii noastre, al culturii, al constiintei noastre. A fost stimulentul energiei noastre etnice, caruia ii datoram puterea de supravietuire in lupta cu cele mai potrivnice vicisitudini ale istoriei, capacitatea noastra de rezistenta, vointa de libertate si de unitate, minunata noastra renastere spirituala din veacurile mai noi, nazuinta noastra perpetua spre progres. Nu-i uitam nici un moment pe stravechii si bravii nostri inaintasi geto-daci, pe care ii mostenim prin fiinta noastra, prin strinsa legatura cu pamintul patriei noastre, - dar tocmai pentru ca ei, primind limba latina si felul de viata roman, au asimilat cu desavirsire valorile spirituale ale civilizatiei romane si ni le-au transmis intr-o neintrerupta continuitate, noi le pastram si le cultivam ca insusiri de capetenie ale neamului nostru.



Romanizarea atit de profunda si trainica a geto-dacilor reprezinta un fenomen dintre cele mai surprinzatoare pentru istoricul care nu are in vedere decit provincia traiana a Daciei, care, pina la parasirea ei sub Aurelian, n-a durat decit cel mult 170 de ani si care nici n-a cuprins intregul spatiu geto-dac, ci s-a limitat la interiorul Transilvaniei, la Banat si la Oltenia. In realitate, insa, procesul romanizarii s-a prelungit timp de secole dupa cei 170 de ani si s-a intins mult peste marginile restrinse ale provinciei, acoperind tot spatiul nostru carpato-danubian, la care in mod firesc se adauga Dobrogea. Toti geto-dacii de pretutindeni s-au facut deopotriva romani, dind nastere poporului roman, care formeaza o compacta unitate latina, in cuprinsul uneia si aceleiasi patrii.