Adevaratul samanism a luat nastere acolo unde el mai exista sub forma lui cea mai autentica, adica in Asia Septentrionala, mai ales la populatiile siberiene sau altaice, cum sunt samoiezii si tungusii. Acest samanism din nordul indepartat, vechi de mai multe milenii, inca n-a putut fi studiat in intregime, deoarece regiunile unde samanii isi exercita talentele sunt, si astazi, greu de explorat. in plus, climatul neospitalier care domneste aici nu e propice turismului. Astfel incat, aici, in singuratatea inghetata a Siberiei, s-au pastrat cel mai bine traditiile samanice.

Cu toate acestea, asemenea traditii lasa impresia ca s-au practicat pretutindeni in lume. Riturile de cinste la populatiile de la poli (laponi, eschimosi, indienii din Alaska, din Nordul canadian) se apropie de riturile siberiene. Cele pastrate la indienii din America de Nord si la triburile primitive din Indonezia si Oceania prezinta. indeaproape, incontestabile similitudini.



Etnologii, care au preferat sa nu se piarda intr-un hatis de diviziuni si de subdiviziuni, au facut din cuvantul samanism numitorul comun al tuturor riturilor ce prezinta asemanari, mai mult sau mai putin evidente, cu ei. E de netagaduit faptul ca leaganul samanismului se situeaza in Siberia europeana sau asiatica.

Nu-i exagerat sa spunem ca samanul e un personaj exceptional, un individ enigmatic, caruia nu i se poate lipi nici o eticheta. Deoarece samanismul nu e o religie, samanul nu e preot. Folosindu-si puterile magice ca sa-si ajute semenii, el nu e nici vrajitor, cel putin in sensul peiorativ pe care-1 dam
termenului.