Locuitorii ialomiteni au fost, inca din zorile istoriei noastre, agricultori cultivatori de plante si crescatori de animale).In acest domeniu dovezile de continuitate abunda, de la cele arheologice la cele din izvoare scrise.Vom adauga si noi cateva. Astfel, folosirea de catre ialomiteni a unui vechi sistem circumediteranean - treieratul cu caii pe o arie, in jurul unui "steajer" - demonstreaza continuitatea asezarilor si persistenta agriculturii in regiunea de ses a tarii. Pastrarea, in regiune, a raritei, care are la baza un tip de plug al populatiei bastinase iliro-trace, - noi am gasit-o in folosinta pana in 1975! - intareste ideea enuntata mai sus.

S-a folosit si plugul pe o brazda, cu corman fix, ceea ce confirma constatarea lui R.Braungart, care arata ca tipul de plug romanic s-a folosit la arat doar in regiunea de campie. Din stanga Dunarii plugul respectiv a patruns la bulgari. In stransa legatura cu cultura plantelor s-a dezvoltat si crestera animalelor.
Daca avem in vedere lunga istorie, la romani, a obstilor cu caracter devalmas, o dovada peremptorie privind vechimea asezarilor din Ialomita o constituie si existenta asezarilor mosnenesti, de tarani liberi, ale caror menaje au persistat pana in zilele noastre (Poiana, Cosimbesti, Marculesti etc). Corespunzator acestor tipuri de sate, se remarca preferinta taranilor pentru curtile de forma neregulata(azi pe cale de disparitie), caracteristice populatiei autohtone("cojeni").