Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vr’o limba,
Ce cu-a turmelor pasune,a ei patrie s-o schimba,
La pamant dormea tinandu-si capataiu mana cea dreapta;
Dara ochiu-nchis afara,inlauntru se desteapta.
Vede cum din ceruri luna luneca si se coboara
Si s-apropie de dansul preschimbata in fecioara.
Inflorea cararea ca de pasul blandei primaveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tainuitelor dureri;

Codrii se infioreaza de atata frumusete,
Apele-ncretesc in tremor straveziile lor fete,
Pulbere de diamante cade fina ca o bura,
Scanteind plutea prin aer si pe toate din natura
Si prin mandra fermecare sun-o muzica de soapte,
Iar pe ceruri se inalta curcubeele de noapte…
Ea ,sezand cu el alaturi,mana fina i-o intinde,
Parul ei cel negru-n valuri de matasa se desprinde:
-<<Las’ sa leg a mea viata de a ta…In bratu-mi vino,
Si durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o…
Scris in cartea vietii mele este si de veacuri si de stele
Eu sa fiu a ta stapana, tu stapan vietii mele>>.