Filosofia contemporana (Paul Ricoeur, Mc Intyre) defineste omul ca animal a récits a carui unica certitudine consta in a fi narat (Notre seule certitude c'est d'etre narré – Paul Ricouer). Naratiunea a existat in orice societate; ca si metafora pare sa fie peste tot. Uneori activa si evidenta, alteori fragmentara si ascunsa, ea subintinde nu doar fictiunea literara sau conversatia, ci si proiectele cotidiene, planul unei intreprinderi, intriga cinematografica. Producerea de naratiuni este strategia care ne permite sa facem lumea inteligibila, fiind un model esential de organizare a datelor.
intrebat fiind de o mama care dorea sa-si indrepte fiul catre cariera stiintifica ce gen de texte ar trebui abordate, Einstein ar fi raspuns: basme. Simpla butada, dar si afirmarea valorii euristice, de catalizator al imaginatiei pe care o poate asuma aceasta forma de naratiune.

"Eu cred ca pentru a povesti trebuie in primul rand sa construiesti o lume, cat mai mobilata posibil, pana in cele mai mici detalii. Daca as construi un fluviu si pe malul stang as instala un pescar, atribuindu-i un caracter irascibil si un cazier judiciar, as putea sa incep sa scriu, traducand in cuvinte ceea ce nu poate sa nu se intample"(U. Eco, 1985: 27) ca in proverbul indian "asaza-te pe malul unui fluviu si asteapta, cadavrul dusmanului tau nu va intarzia sa apara".