Atat conceptul de sentiment, sau mai grav, complex de inferioritate, cat si cel de compensare, isi au originea in teoriile lui Alfred Adler, psiholog austriac care a trait in perioada1870 – 1937.
Complexul de inferioritate este evolutia negativa de la sentimentul de inferioritate spre un sentiment acut de inferioritate. Pentru Adler, sentimentul de inferioritate si corelatul sau, aspiratia spre autoafirmare, reprezinta doua din formele de baza sub care poate sa apara sentimentul valorii proprii.

Prima forma este caracteristica, in general, varstei copilariei, cand mica fiinta umana constata cu durere cat de putin pregatita este, in comparatie cu adultii, sa raspunda adecvat cerintelor complexe ale mediului social. Acest sentiment poate fi accentuat de o constitutie fizica anormala (o infirmitate), de o situatie economica si sociala precara, de o educatie deficitara, etc. In intelesul acordat de Adler, complexul de inferioritate este un efect fatal al unei comparatii, este un simptom maladiv, un semn de tulburare a tendintei normale de autovalorificare.