In statul medieval, principalele institutii erau monarhia, sfatul monarhului, adunarile reprezentative, justitia, armata si biserica. Acestea au carcterizat statele – natiuni care se constituie incepand cu secolul al XIlea.
Atributele de suveranitate ale monarhului, in principiu, erau indivizibile, insa erau divizibile in exercitarea lor, deoarece monarhii incredintau, temporar si revocabil, o parte din prerogativele lor unor institutii formate din reprezentantii clasei dominante. Institutiile respective isi au originea in Imperiul Bizantin, dar si in regatul Carolingian, in acea Curte a regelui (Curia regis), formata din marii nobili care indeplineau diferite functii.

Aceasta institutie, in forma incipienta in timpul carolingienilor, se dezvolta si se diferentiaza in raport cu evolutia societatii. Institutia, care se numeste, in faza sa evoluata Sfatul monarhului (Sfatul domnesc, Consiliul regal), pe langa trasaturile comune in diferite tari, mai cunoaste si particularitati in raport cu specificul societatilor respective.