In literatura de specialitate "stresul post-traumatic" sau "sindromul tulburarilor de stres posttraumatic" (PTSD) este descris ca fiind un stres intarziat si putand fi declansat prin dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri si alte evenimente critice cu impact traumatizant, atat fizic dar mai ales psihic. Cercetarea asupra stresului posttraumatic a debutat cu mai mult de jumatate de veac in urma, inca in cel de al doilea razboi mondial. Toate descrierile acestui fenomen includeau intotdeauna un sir de elemente comune: tulburari de somn, vise cu cosmaruri, depresii, excitabilitate crescuta. Kardiner da pentru prima data o descriere complexa a simptomaticii acestui fenomen:



1) excitabilitate si iritabilitate;
2) reactie nestapanita la excitanti brusti;
3) fixarea pe circumstantele evenimentului traumatic;
4) fuga de realitate;
5) predispozitia pentru reactii agresive necontrolate.
Simptomele descrise de Kardiner sau pastrat, in linii mari, si in cercetarile ulterioare, desi datele privind caracterul si mecanismele influentei factorilor psihotraumatizanti asupra omului sau imbogatit considerabil, mai ales in rezultatul cercetarii problemelor legate de sfarsitul razboiului din Vietnam. insa importanta cercetarii in acest domeniu a devenit evidenta numai spre mijlocul anilor '70, cand societatea americana s-a confruntat pentru prima data cu problemele provocate de formele dezadaptative de comportament ale veteranilor razboiului din Vietnam. Datele obtinute aratau ca pentru aproximativ 25% din cei ce au luptat in Vietnam experienta participarii la actiunile militare a fost cauza dezvoltarii la ei a unor modificari negative de personalitate sub influenta traumelor psihice.