Situl arheologic Germisara sa afla situat in partea de sud-vest a Transilvaniei pe malul drept al raului Mures in imediata apropiere a drumului ce lega in antichitate Colonia Ulpia Traiana Sarmisegetusa (capitala Daciei romane) de Micia si Apulum. Germisara cuprindea in antichitate castrul militar cu canabae, asezare civila si termae-le.
Mamelonul de travertin si tuf calcaros pe care au fost identificate termae-le are o forma aproape circulara cu diametrul de 90-95 m.

In perioada romana complexul a functionat in doua faze: una exclusiv de suprafata si a doua in subteran si suprafata. In centrul mamelonului se afla o cavitate naturala a activitatii apelor termale din subteran. In antichitate, aceasta cavitate cu o deschidere la partea superioara de 18x12 m si o adancime maxima de aproximativ 7 m, avand o forma de palnie, era plina cu apa termala. In peregrinarile lor romanii cantonati in castrul de la Cigmau si imprejurimi au descoperit acest "lac" si au constatat efectele benefice ale apelor. Posibil ca intr-o prima etapa sa se fi scaldat chiar in interiorul acestuia. Cu timpul au inceput amenajarea unei retele de canale de dirijare a apei de la sursa spre bazinele sapate in pamant si captusite cu scandura, ce se aflau la baza mamelonului.