Incepand cu mijlocul anilor 1960 oamenii de stiinta americani s-au gandit sa trimita nave spatiale pentru a investiga planetele exterioare ale Sistemului Solar.O asemenea misiune depindea de lansarea navelor spatiale intr-un moment in care planetele erau aliniate convenabil.Calculele au aratat ca asemenea conditii ar aparea incepand cu 1976,astfel incat oamenii de stiinta de la Organizatia Guvernamentala pentru Cercetari Spatiale a SUA (NASA),au inceput sa planifice ceea ce a devenit cunoscut ca Marele Turneu al Planetelor Exterioare.Misiunea urma sa foloseasca doua nave spatiale Mariner, deoarece acest model avusese succes in anii 1960 si 1970 in misiunile spre Marte si Venus.

Misiunea s-a numit “Mariner Jupiter Saturn”(MJS).Nici un traseu de zbor nu ar fi putut permite celor doua nave spatiale sa culeaga toate imformatiile necesare.Dar,prin lansarea celor doua sonde in directii diferite, cu viteze diferite,si la date diferite, NASA a descoperit ca, pe langa zborurile de observatie necesare, putea sa trimita una dintre sonde mai departe, pentru a vizita planeta Uranus,si apoi Neptun.Dupa stabilirea acestui plan numele de MJS a devenit nepotrivit, si s-a redenumit Voyager.