Spiru Haret, teoreticean si activist pe taram social, fost ministru al instructiunii publice a Romaniei intre anii 1897-1899, 1901-1904 si 1907-1910, reorganizator al invatamantului primar, secundar si universitar, s-a nascut la 15 februarie 1851, in Hanul Conachi, Putna. Si-a facut studiile primare la Iasi si Bucuresti, a studiat apoi liceul "Sf. Sava" si a urmat cursurile Universitatii din Bucuresti, devenind licentiat in matematica (1874). Obtinand prin concurs o bursa de studii la Universitatea din Paris, si-a trecut din nou licienta in matematica (1875) si apoi licienta in fizica (1876) la Sorbona.

La 18/30 ianuarie 1878 isi sustine teza de doctorat: "Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitelor planetare". Teza lui Haret a produs o mare surpriza in lumea stiintifica a epocii deoarece ea aducea elemente cu totul neasteptate intr-o problema care facuse obiectul cercetarilor celor mai mari matematicieni si mecanicieni ca Laplace, Lagrange si Poisson . Spiru Haret a aratat in teza sa ca in expresiile lungimilor axelor mari ale orbitelor planetare, ca functii de timp, apar nu numai termeni periodici, asa cum au stabilit invatatii amintiti, ci si termeni seculari neperiodici. In amintirea acestei importante contributii a lui Spiru Haret in domeniul mecanicii ceresti, astazi, pe partea invizibila a Lunii, un crater poarta numele sau.