In vocabularul curent termenul de "stres" este utilizat cu sensul de neplacere, iritare, perturbare. O situatie considerata stresanta este consecvent evitata. Se pare insa ca stresul este sinonim cu insasi conditia vietii, de vreme ce, asa cum demonstreaza cercetatorii stresului, nu numai necazurile dar si bucuriile ne streseaza, nu numai prezenta dar si absenta stimularilor, nu numai durerea ci si placerea, nu numai plansul dar si rasul...
Care sunt, atunci, acceptiunile termenului?
In general, prin stres se intelege acea stare a organismului caracterizata printr-o tensiune cu variate grade de intensitate, printr-o mobilizare a resurselor organismului, care trebuie sa se adapteze unei situatii problematice.



Stresul, ca stare speciala a organismului, poate fi provocat de o gama larga de factori: stimuli fizici sau emotii puternice (pozitive sau negative), situatiile conflictuale dintre indivizi, amenintarea statutului social, incertitudinea in privinta viitorului, miza mare a unor evenimente etc. Dar aceasta stare depinde la randul ei de particularitatile fiecaruia. Astfel, chiar si in cazul unei catastrofe sau calamitati naturale, oamenii au reactii extrem de variate: unii intra in panica si au un comportament care ii pune in pericol sau care pericliteaza existenta altor persoane, altii se stapanesc, actioneaza cu calm si eficienta reusind sa faca fata cu bine situatiei. Unii isi dezorganizeaza conduita fie si numai datorita anticiparii catastrofice a evenimentelor viitoare, altii se comporta in mod echilibrat chiar in "toiul luptei".
Deci stresul are o dubla determinare: una din partea stimulului, alta din partea individului care interpreteaza situatia. Asta inseamna ca avem o mare influenta asupra propriilor stari de stres, atat in bine cit si in rau. De aici si importanta pregatirii psihologice.