Impunandu-si controlul asupra intregii societati romanesti, P.C.R. a actionat pentru reorganizarea aparatului de stat ce trebuia sa serveasca scopurile sale politice. In martie 1948 au avut loc “alegeri” pentru Adunarea Constituanta, castigate practic, in conditiile distrugerii sistemului democatiei parlamentare, de Frontul Democratiei Populare, o alianta patronata de partidul comunist si in care mai erau mentinute, doar formal, unele resturi de formatiuni politice sau partide-satelit, ca Frontul Plugarilor, Uniunea Populara Maghiara, Partidul National Popular, care, de altfel, si-au incetat ulterior existenta.

S-a constituit Marea Adunare Nationala care a votat, la 13 aprilie 1948, o noua contitutie. Inspirata din cea sovietica, consfintind prin articolul 3, ca “intreaga putere emana de la popor”, noua lege fundamentala a statului roman instituia, de fapt, sistemul monopartidului politic in tara noastra. . Un for de conducere pe linie de stat era Prezidiul Marii Adunari Nationale, functia de presedinte al sau fiind ocupata succesiv de Constantin I. Parhon (1948-1952), Petru Groza (1952-1958), Ion Ghoergh Maurer (1958-1961). O noua lege fundamentala a fost votata peste patru ani, la 24 septembrie 1952, si a consfintit rolul decisiv al partidului comunist in conducerea Romaniei. Ca organ suprem al puterii de stat s-a organizat Constiliul de Stat.