Teleormanul , al carui nume in limba cumana , adica turceasca veche inseamna "padure nebuna" , este printre singurele judete care prin nume poate demonstra cu tarie frumusetea , desimea si "fratia" codrilor cu romanii.
Ca unitati aparte de relief se individualizeaza luncile Dunarii , Oltului si Vedei.

Istoria ne aduce la cunostinta ca in anii 75-74 inainte de era noastra, proconsulul Macedoniei, C. Scribonius Curio, atinge, cu armata sa , Dunarea , in fata Telormanului , dar nu indrazneste sa treaca fluviul: s-a temut, dupa spusa istoricului antic Florus, de "intunecimea codrilor" ( "Curio Dacia tenus venit , sed tenerebas saltuumm expavit " ). A indraznit un alt general roman , Cornelius Fuscus , pe vremea imparatului Domitian in anul 87 , dar indrazneala i-a fost funesta : armata lui Decebal , l-a surprins in locuri grele , in mijlocul padurilor , si in lupta care a avut loc ; Fuscus a pierdut intreaga sa oaste , el insusi cazand in locul bataliei .