In apropierera sec XVIII, numit si secolul luminilor, romanii din Transilavania, mai exact reprezentantii scolii ardelene trimit Imperiului Ungariei un memoriu prin care isi revendica drepturile politice, sociale, economice si religioase de care erau privati. Ei aduc drept argumente latinitatea si continuitatea lor in spatiul carpato-danubiano-pontic.

Astfel, pentru a servi interesul imperiului si a anula drepturile romanilor, austriacul Sultzer si Robert Rostler elaboreaza teoria imigrationista. Aceasta teorie sustinea ca dacii au fost exterminati dupa 106, toponimia si hidronimia daca au disparut, romanizarea dacilor nu a fost posibila in 165 ani, toti locuitorii au parasit Dacia in 275, poporul si limba romana s-au format la sud de Dunare. Argumentele erau: asemanarea dintre limba albaneza si romana, lipsa romanilor din izvoarele istorice intre sec IV-XIII. Roestler pretindea ca in sec XIII romanii au migrat in nordul Dunarii, stabilindu-se in acel teritoriu dar ungurii erau deja acolo.

Continuitatea daca dupa anul 106 este dovedita de faptele ca: romanii nu au exterminat nici o populatie deoarece aveau nevoie de forte de munca, s-a pastrat numele capitalei care avea o semnificatie deosebita pentru daci, s-au pastrat nume de orase si ape de origine daca ( Abitus-Olt, Moris-Mures, Napoca ), exista documente care atesta prezenta dacilor in trupele auxiliare romane precum si unele rascoale ale dacilor.