Teoriile anterioare se ocupau de procesul de dezvoltare si de alegere a unei cariere. Procesul real de luare a deciziei pare sa fie in toate acestea un aspect important. Totusi cele mai multe dintre acestea acorda putina atentie modului in care indivizii iau decizii. Exista un mare numar de teorii care se ocupa in amanunt de modul in care se iau deciziile. Unele dintre acestea sunt oarecum descriptive, in timp ce altele sunt mai degraba prescriptive. Un exemplu bine cunoscut este asa-numitul "model al asteptarilor" elaborat de Vroom (1964). in conformitate cu acest model, indivizii incearca sa ia deciziile in asa fel incat sa ajunga la rezultatele cele mai dorite si sa evite rezultatele indezirabile. De fapt, ei incearca sa obtina cea mai inalta "compensatie". Tocmai de acea modelul mai este numit si "modelul compensatoriu".



Cand un individ trebuie sa ia o decizie, este de asteptat sa se gandeasca la mai multe "rezultate" care pot fi importante. Pentru fiecare dintre acestea, individul face o evaluare, stabilind cat de dezirabile sunt. Dezirabilitatea unui rezultat se numeste "valenta". Pe langa valenta, individul va estima, pe baza experientei dobandite, dar si a stereotipurilor referitoare la ocupatii, in ce masura alternativele (ocupatiile) dintre care trebuie sa aleaga il pot ajuta sa-si atinga rezultatul. Aceasta se numeste "probabilitatea" sau "instrumentalitatea" alternativei (ocupatiei) de a asigura setul de rezultate dorite.