Asezata cam la mijlocul tarmului de vest al Marii Negre, Constanta, anticul Tomis, si-a afirmat menirea de port maritim si puls viu de viata romaneasca in aceasta parte a Europei, dincolo de vicisitudinile istorice atat de numeroase. Vechimea acestei asezari si atributiile sale specifice, marcate puternic prin vremi, cu toate incecarile dramatice prin care a trecut, ii confera o aura distincta in istoria oraselor tarii. In 1991, Constanta era sarbatorita pentru vechimea si permanenta ei, iar pe medalioanele emise cu acest prilej se putea citi: TOMIS, 2500 vita - 2250 attestatio.

Metropola a Pontului stang in antichitate, Tomis - Constanta se va afirma de-a lungul secolelor, in indisolubila legatura cu istoria romanilor, cu interesele lor comerciale si spirituale, ca o placa turnata si ca o punte de confluenta a civilizatiilor, nod important de comunicare intre Orient si Occident.
Cele mai vechi urme de vietuire umana, din indelunga perioada a pietrei cioplite,paleoliticul , au fost descoperite in nordul orasului, la Mamaia- Sat si la Peninsula. In urma cu multe mii de ani, intr-un spatiu geografic bogat in resurse, viata oamenilor primitivi s-a putut dezvolta gratie ocupatiilor lor preponderente, vanatoarea si pescuitul. S-a facut trecerea de la uneltele de piatra cioplite la cele slefuite, superioare ca eficienta si varietate, atestate mai ales in arealul cuturii neolitice Hamangia (4200 - 37000 a. Chr.).