Referat Trasaturi de personalitate si succes profesional

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:56 history_edu Admin
TRASATURI DE PERSONALITATE SI
SUCCES PROFESIONAL

Student: Padure C. Daniela
Anul I FR Facultatea de Sociologie Psihologie

Personalitatea constituie o problema complexa a psihologiei, complexitate data i de cele peste 100 de definiii de care aceasta a beneficiat de-a lungul timpului i pana in prezent.
H. Pieron definete personalitatea ca fiind organizare dinamica a aspectelor cognitive, afective, conative, fiziologice i morfologice ale individului. Aceasta organizare dinamica se manifesta prin conduita omului in societate. Ea se formeaza in procesul de interaciune dintre individ i lumea obiectiva.

Trasaturile de baza ale personalitaii sunt:

Aptitudinile,
Temperamentul,
Caracterul.

Aptitudinile:
Succesele ce se obin in cadrul unor domenii ale activitaii umane presupun existena unor insuiri psihice, denumite aptitudini. Acestea reprezinta particularitaile individuale ale oamenilor care se constituie ca o condiie a realizarii unor activitai la un nivel superior. Astfel, orice insuire considerata din punct de vedere al rezultatelor obinute, este o aptitudine.
Aptitudinile sunt fie ereditare fie se dezvolta in cursul unei activitai in funcie de mediu i de educaie.
Dezvoltarea economica fiind un proces de creare de noi cerine, sta la baza unui proces de creare de noi aptitudini. In aceste condiii ne intereseaza posibilitatea de a prevedea reuita profesionala plecand de la constatarea existenei anumitor aptitudini. Reuita profesionala nu este determinata de o aptitudine izolata, generala sau speciala, ci de un grup de aptitudini, dar i de cunotine, deprinderi, interese, atitudini i motivaie.
O forma superioara de manifestare a aptitudinilor este talentul.
Talentul se definete ca ansamblul dispoziiilor funcionale, ereditare i a sistemelor operaionale dobandite ce mijlocesc performane deosebite i realizari originale in activitate (P. Popescu - Neveanu , 1978).
Forma cea mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor care se manifesta intr-o activitate creatoare de insemnatate istorica o constituie geniul.
Tipuri de aptitudini:
generale:
memoria
spiritul de observaie
atenia
inteligena

speciale:
aptitudini tehnice
aptitudini psihomotorii
aptitudini senzoriale
aptitudini speciale
aptitudini de conducere i de organizare

Temperamentul:
Forma de manifestare a personalitaii sub, aspectul energiei, rapiditaii regularitaii i intensitaii proceselor psihice. Este latura dinamica a personalitaii cu influena asupra caracterului.
Clasificarea clasica desemneaza patru tipuri de temperamente:
1. Sangvinic rapiditate, vioiciune, calm, intensitate a emoiilor i superficialitate a sentimentelor, nazuita spre schimbare, instabilitate a intereselor i inclinaiilor, distribuie i comutare uoara a ateniei, maxima adaptabilitate, rezistena, meninere a rezistenei i echilibrului psihic.
2. Flegmatic calm, lentoare, slaba reactivitate afectiva, durabilitatea sentimentelor, rabdare naturala, inclinaie spre rutina, refuz pentru schimbari.
3. Melancolic capacitate de lucru redusa in condiii de suprasolicitare, slaba rezistena neuropsihica, sensibilitate acuta.
4. Coleric nestapanire se sine, impulsivitate, agitaie tumultozitate, nerabdare, explozivitate emoionala, oscilai intre activism impetuos i depresie, inclinaie spre stari de alarma i angoasa.

Caracterul sau trasaturile de caracter
Reprezinta motivele i scopurile aciunilor omului faa de munca i societate, sau faa de sine insui.
G. Allport clasifica trasaturile de caracter in:
- trasaturi cardinale (1-2) trasaturi persistente, dominante i reprezentative pentru subiectul in cauza;
- trasaturi centrale sau principale (20-30) definesc profilul persoanei;
- trasaturi secundare foarte numeroase, puin clare i au o existena minora i latenta.

PERSONALITATEA MANAGERULUI

Prin personalitate se inelege, de obicei, subiectul uman considerat ca unitate bio-psiho-sociala, ca purtator al funciilor epistemice, pragmatice i axiologice. Psihologia considera personalitatea ca un macrosistem al invarianilor informaionali i operaionali, ce se exprima constant in conduita i sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect (cf. Paul Popescu-Neveanu, Dicionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureti, 1978, p. 532-533).
Personalitatea este o trasatura ce se dezvolta in componentele sale majore in jurul varstei se 5 ani. Freud a identificat 4 surse majore de tensiune: procesul de dezvoltare psihologica, frustrarile, conflictele i ameninarile. Procesul de reducere a acestor tensiuni este considerat cheia dezvoltarii personalitaii(Freud 1949).
Personalitatea individului este o trasatura care se dezvolta permanent in timp, sub incidena tuturor factorilor de mediu, sociali, culturali i educaionali cu care omul vine in contact de-a lungul dezvoltarii sale.
Personalitatea manageriala nu este un dat i nu poate fi asimilata in baza exclusiva a unor deprinderi cognitive. Ea se construiete treptat, in timp, practica efectiva avand un rol deosebit de important in conturarea i definitivarea acesteia.
Psihologia manageriala studiaza personalitatea managerului din perspectiva realizarii funciilor sale: prevederea, decizia, organizarea, comanda, coordonarea i controlul.
Psihologia manageriala se ocupa cu investigarea sistemului psihic i implicarea lui in actul i procesul managerial. Ea pune in evidena ponderea diferitelor fenomene psihice in realizarea performanta a activitaii manageriale.
Psihologia manageriala are in vedere relaiile dintre manager i colaboratori, se intereseaza de optimizarea lor in vederea realizarii funciilor manageriale intr-un mod silenios, cu minimum de efecte tensionale i conflictuale i maximum de activitai cooperante, productive i de satisfacie.
Prin cooperare cu psihologia comportamentala, psihologia manageriala studiaza comportamentul managerului in realizarea creatoare a funciilor manageriale.
inand seama de faptul ca nu toi cei care ocupa funcii manageriale au i calitai reale de manageri, psihologia manageriala se intereseaza intre altele, i de selecia pe criterii valorice i pregatirea profesionala a managerilor, avand in vedere atat fondul lor de predispoziii, cat i capacitatea de invaare a activitaii manageriale spre a deveni performani.
Capacitatea managerului se definete prin reuita in a influena colaboratorii sa obina maximum de eficiena i maximum de satisfacii socio-umane. Managerul trebuie sa-i faca pe alii sa faca (Tr. Herseni, Psihologia organizarii intreprinderilor industriale, Editura Academiei, Bucureti, 1969).
Principala funcie a managerului Consta in coordonarea eforturilor unui grup, in organizarea i indrumarea acestuia in aa fel incat sa se asigure realizarea optima a sarcinii de indeplinit, atingerea scopului urmarit (Tr. Herseni, 1969 ).
A fi un bun manager, adica a proba o capacitatea manageriala buna nu presupune a indeplini efectiv sarcinile sau obiectivele ce sunt subsumate unei anumite activitai, ci dimpotriva, inseamna capacitatea acelei persoane de a coordona i conduce un grup de oameni pe care sa ii mobilizeze in vederea obinerii rezultatelor scontate.
Activitatea manageriala este una complexa, ea avand inglobata atat o componenta educaionala, profesionala cat i una umana. Arta de a dialoga cu subalterni, de a gasi modalitatea optima prin care trebuie sa transmii sarcinile de servici sau sa fixezi obiectivele ce trebuiesc atinse in cadrul realizarii unei activitai performante este una dintre caracteristicile de baza ale unei personalitai manageriale de succes.



In acest context, prin sistem psihic, inelegem un ansamblu de pari psihice intr-o interaciune ordonata. Psihicul e un sistem de transformari ale informaiei de intrare in informaie de ieire (J. Piaget, Structuralismul, Editura tiinifica, Bucureti, 1973).

Parile psihologice in relaie sunt:

1. Senzaiile; 2. Percepiile; 3. Reprezentarile; 4. Memoria; 5. Gandirea; 6. Imaginaia (fantezia); 7. Limbajul; 8. Atenia; 9. Contiina; 10. Incontientul; 11. Inteligena; 12. Intuiia; 13. Motivaia; 14. Afectivitatea; 15. Voina; 16. Deprinderile; 17. Predispoziiile; 18. Aptitudinile (capacitaile); 19. Temperamentul; 20. Caracterul; 21. Comportamentul (conduita).
Aptitudinile, temperamentul i caracterul sunt considerate drept insuiri psihice de baza ale personalitaii.
Parile pot fi socotite subsisteme, compuse i ele din elemente (sau subelemente, nuane, detalii, aspecte etc.).

Se evideniaza faptul ca in condiii grave, de criza, ce pun in pericol existena structurii organizaionale (instituiei, firmei etc.) sunt preferai conducatorii energici, autoritari, curajoi, decii, ce se orienteaza repede in context, chiar daca recurg la mijloace ferme pentru a depai obstacolul).
Pe cata vreme, in situaii normale, in care se cer decizii bine chibzuite, bazate pe depistarea i analiza completa a alternativelor, sunt preferai conducatorii calmi, bine echilibrai, rabdatori, cu masura, democrai, cu deplina stapanire de sine, cu un rol tonifiant i stimulativ in activitatea grupului (Tr. Herseni, 1969).

Temperamentele sunt modalitai comportamentale dinamice, ce se manifesta difereniat atat in raport cu sarcina ce trebuie rezolvata, cat i in relaiile umane.
Conceptele de temperament i tip de activitate nervoasa superioara (A.N.S.) au fost riguros definite i cercetate experimental incepand cu I.P.Pavlov.
I.P.Pavlov i-a fundamentat cercetarea temperamentelor pe cele doua procese nervoase fundamentale ale sistemului nervos central: excitaia i inhibiia, luand in considerare trei trasaturi ale acestora, i anume: fora, echilibrul i mobilitatea.

Fora = puterea proceselor nervoase fundamentale, puterea celulei nervoase care, desigur, ii are corespondent in puterea proceselor psihice, ca suport anatomo-fiziologic al acestora i chiar in fora musculara.
Echilibrul = raportul dintre cele doua procese nervoase fundamentale, excitaia i inhibiia, proporia lor la nivelul funcional al unei anumite persoane.
Mobilitatea = rapiditatea proceselor nervoase fundamentale, excitaia i inhibiia, viteza cu care aceste procese se transforma unul in celalalt, avand un corespondent la nivelul fenomenelor psihice, in fluena acestora.
I.P.Pavlov descrie patru tipuri de A.N.S. (Prin luarea in considerare a unor elemente suplimentare, I.P.Pavlov descrie i alte variante tipologic-teperamentale. In momentul de faa, modele tipologice sunt extrem de diversificate. A se vedea P. Popescu-Neveanu, Tipologia, in Op. cit., p. 735-753).

TIPUL PUTERNIC, ECHILIBRAT, MOBIL
Corespunzator temperamentului Sangvin din clasificarea lui Hipocrate, beneficiaza de prezena tuturor celor trei insuiri.
TIPUL PUTERNIC, NEECHILIBRAT, MOBIL
Corespunzator temperamentului Coleric, deficitar la echilibru.
TIPUL PUTERNIC, ECHILIBRAT, INERT
Corespunzator temperamentului Flegmatic, deficitar in ceea ce privete mobilitatea.
TIPUL SLAB
Corespunzator temperamentului Melancolic, deficitar mai ales in ceea ce privete fora proceselor nervoase fundamentale.
Exista inca cinci tipuri-temperamentale. inand seama de structura lor i de asemanarea cu tipurile-temperamentale de baza, le vom numi in felul urmator: tipul neechilibrat, lipsit de mobilitate, puternic va fi numit temperament Coleric-Flegmatic; tipul echilibrat, mobil, slab va fi numit temperament Sangvin-Melancolic; tipul echilibrat, lipsit de mobilitate, slab va purta denumirea de temperament Flegmatic-Melancolic; tipul neechilibrat, mobil, slab este numit temperament Coleric-Melancolic; iar tipul negativ la toate trasaturile va fi numit temperament Deficitar . Spre deosebire de modelul clasic, in aceasta varianta nu mai apare temperamentul Melancolic pur (destul de discutat in literatura de specialitate), ci o imbinare a Melancolicului cu Sangvinul, Flegmaticul cu Colericul. De asemenea, apare o imbinare a Colericului cu Flegmaticul. Poate ca acest model, care ia in considerare i asociaiile dintre diferite tipuri de temperamente, descrie mai bine situaia reala, care, cum preciza chiar I.P.Plavov, ne ofera un mozaic temperamental i mai puin temperamente in stare pura.

In literatura de specialitate exista 2 direcii de investigare a stilului managerului.
de natura funcionala in care se cerceteaza stilul managerial (democrat, autoritar, permisiv) sub raportul manifestarilor, facand abstracie de structura persoanei; aceasta direcie de cercetare a acumulat o vasta experiena, i-a diversificat tipologia.
de natura structurala care investigheaza stilul managerial pornind de la structura persoanei, funciile stilistice, fiind deduse din structura.

Ambele direcii de cercetare sunt complementare, intregindu-se reciproc.
Stilul managerial consta intr-o serie de particularitai ale persoanei prin care managerul realizeaza fiecare din funciile manageriale, i care trebuie raportat i la structura, specificul i dinamica microgrupului in care managerul ii exercita activitatea de conducere.

Caracterul unei persoane i stilul ei de a conduce:
- Caracterul poate fi definit ca o constelaie de atitudine valori, norme, acte de conduita, fenomene cognitive, afective i volitive, integrate intr-un sistem complex, deschis, relativ stabilizat.
Coninutul caracterului este dat de o mulime de trasaturi
orientarea caracterului = capacitatea persoanei de a selecta influenele externe, naturale i socio-culturale dupa criterii moral-valorice;
stapanirea de sine = posibilitatea de a-i domina impulsurile, de a amana reacia atitudinal-comportamentala, sau in anumite condiii impuse de imprejurari, de a direciona conform normelor moral valorice, sau de a o suprima total;
bogaia caracterului = multitudinea i complexitatea atitudinilor, valorilor, normelor asimilate care au devenit elemente perene ale persoanei;
consistena = concordana dintre idee, atitudine, vorba i fapta;
generozitatea = sensibilitatea faa de nevoile altora, dorina de a le veni in ajutor intr-o forma dezinteresata, compasiune;
puterea = capacitatea persoanei de a domina imprejurarile i de a se domina pe sine;
supleea = deschiderea persoanei la lumea valorilor;
disciplina = incadrarea unei persoane intr-un sistem de norme i respectarea lor cu strictee;
optimismul = increderea persoanei in sine in ceilali i in viaa.

Psihologia manageriala este o componenta indispensabila conturarii unei personalitai manageriale complexe i performante. Din pacate, pana in prezent, majoritatea managerilor ce ocupa funcii de conducere nu au la baza o pregatire solida i fundamentata in mod tiinific. Ei conduc de cele mai multe randuri in mod empiric, fara a avea fundamentari serioase i riguroase vis-a-vis de deciziile pe care le iau.
Dialogul cu subalternii este facut de cele mai multe ori in virtutea educaiei generale primite in familie sau coala, fara a da importana formelor specializate de dialog social i profesional cu care un manager ar trebui sa opereze.
Formarea unui manager, presupune o bogata activitate de perfecionare profesionala, pe principii tiinifice i intr-un mediu socio-economic adecvat.
A fi manager nu este o calitate, un lucru cu care te nati, ci o deprindere care se dezvolta i se perfecioneaza continuu pe tot timpul vieii.

Bibliografie:
1. Consiliere privind cariera: Marin Plosca, Augusta Mois, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
2. Tratat de Psihiologie Manageriala: Anton Tabachiu, Ion Moraru, Editura Didactica i Pedagogica, R.A. Bucuresti, 1997
3. Psihologia Muncii, Gh. Iosif, M. Moldovan