Cugetarea "Este o masura in toate" (Est modus in rebus) are o vechime de mii de ani, apartine unui anonim si are totusi un caracter de actualitate. In procesul cunoasterii, omul a avut nevoie de masurari si implicit de unitati de masurare pentru a efectua masurarile, el fiind singurul purtator constient al principalelor unitati de masura utilizate astazi: metrul (inaltimea), kilogramul (masa) si secunda (puls).
In secolul XVI, "palma" era definita ca fiind distanta dintre capatul degetului mare si capatul degetului mic, la deschiderea maxima. In Moldova palma avea 0,279 m, in Muntenia 0,245 m, iar "palma domneasca" avea 0,275 m.
Cotul era definit ca fiind distanta dintre cot si varful degetului mijlociu. In Moldova cotul avea 0,637 m, in Muntenia 0,677 m. In secolul XVIII in Franta cotul avea 0,677 m la Metz, 1,188 m la Paris si 1,432 m la Laval.

Cel mai vechi etalon de lungime cunoscut, a provenit din vechiul leagan de civilizatie al Mesopotamiei in perioada cand se elabora "Epopeea lui Ghilgames" (sec. XXI i.e.n.). El era reprezentat de piciorul statuii printului Gudea din Lagos (in prezent se afla la Muzeul Luvru) care avea lungimea de 26,45 cm si era impartit in 16 toli. In jurul anului 1050 i.e.n. ca o dovada a cresterii importantei exactitatii masurarilor a aparut "Cotul lui Nipur" materializat printr-o vergea de cupru de 110,35 cm impartita in 4 picioare, la randul lor impartite in 16 toli.