Urbanismul modern, dupa cum este definit in literatura de specialitate, ofera imaginea unei arte si a unei stiinte puse in slujba locuitorilor asezarilor, fie ca este vorba de comune, de orase sau de metropole. Amenajarea teritoriului – notiune mai vasta si mai complexa, integratoare a conceptului de urbanism, constituie unul dintre principalele instrumente de investigare si cunoastere, de previziune si planificare, de edificare si permanenta readaptare a mediului uman, a cadrului material creat de societate si indispensabil existentei sale.



De cele mai multe ori considerate in alaturarea lor (si, de cele mai multe ori cu referire doar la urbanism), sintagmele prezinta si problematizeaza preocupari din ce in ce mai serioase si de mare actualitate prin imperativitatea cu care se cer solutionate de catre specialistii din cvasitotalitatea domeniilor vietii sociale, carora sunt chemati sa li se alature – prin actiuni si atitudini corespunzatoare – oamenii de pretutindeni.

Societatea contemporana este si martora si cauza unui fenomen extrem de periculos: mediul uman tinde sa devina un mediu antiuman. Exploatarea intensiva a naturii si extinderea mediului artificial tind sa “sufoce” mediul natural si sa caracterizeze cadrul material al societatii. Omul – in masura in care poate fi inventiv si constructiv – poate si distruge ceea ce a creat, din cauza incapacitatii sale de a intelege fenomenele in complexitatea si globalitatea lor : pentru a-si satisface rapid niste interese meschine este in stare sa compromita confortul si securitatea generatiilor viitoare.