Vegetatia naturala are un fond primordial forestier caracteristic Europei Centrale, care prezinta diferentieri generate de altitudine, de etajele de clima, si cuprinde peste 4000 de specii. Astfel, stejarul pre-domina in zonele de campie, fagul urca in Subcarpati si pe muntii mai scunzi, iar coniferele (molidul,bradul, pinul etc.) ajung pana la limita superioara a padurilor. Vegetatia forestiera prezinta interferente in zonele de tranzitie ale reliefului, iar din prezentele juxtapuse ale diferitelor specii rezulta , toamna, o bogata paleta coloristica atat de specifica peisajului romanesc.

Pe muntii inalti se intalneste o vegetatie alpina si subalpina cuprinzand pajisti cu tufarisuri de jneapan si ienupar, afin etc. In sud-estul tarii(Campia Baraganului si Podisul Dobrogei de sud)s-a dezvoltat o vegetatie de silvostepa si stepa. De-a lungul apelor , in lunci si in special in Delta Dunarii s-a format o vegetatie specifica regiunilor cu umiditate abundenta (stuf,papura, rogoz, salcie si plop).