Putine idei au generat atatea sperante si atatea temeri ca aceea de a crea viata in laborator. Alchimistii de acum cateva secole credeau ca este suficient sa se amestece, in cantitati adecvate, o serie de substante si in eprubeta s-ar forma un mic omulet care ar creste treptat pentru a de¬veni un om adevarat. Nimeni nu vorbea insa despre sub¬stantele necesare. in secolul al XVI-lea, Paracelsius a su¬gerat o metoda eficace, dupa parerea lui - incalzirea "samantei" umane si hranirea ei cu sange de aceeasi origine "Daca veti proceda asa, spunea el, in 80 de zile se va forma un copil veritabil si viu, dotat cu toate membrele unui copil nascut de o femeie, dar mult mai mic. il vom numi homuncul."

Visul alchimistilor era destul de "modest". Ei voiau doar sa vada un copil crescand in laborator.
Geneticienii contemporani merg pe alte drumuri. Ei isi propun sa creeze organisme din rearanjarea acelorasi materiale pe care le-a folosit si natura sau - de ce nu? sa experimenteze alte materii prime. inainte de a imita natura, va trebui sa inteleaga drumul de la prima molecula organica la celula. Fara indoiala, o asemenea tema depaseste posibilitatile actuale ale stiintei. "Viata a incetat insa sa mai fie un mister, spunea candva J.B. Vernal, si devine practic o ghicitoare, o criptograma care poate fi deodata un model de lucru pe care, mai devreme sau mai tarziu, il vom putea imita."