"Muntele care se ascunde privirilor" nu se vrea o formulare metaforica, ci o realitate a carei acceptare si intelegere il ancoreaza intr-un spatiu geografic determinat in contextul unor legi fizice. Este vorba de Muntele Gugu (2.291 m) din Masivul Tarcu-Godeanu, semn de hotar, convergent, pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul si Oltenia, care constituiau arealul spiritualitatii si politicului geto-dacilor, dar si a ceea ce avea sa fie Dacia Felix, dupa cucerirea de catre imperiu. Personajul Zalmoxis (denumire data de Herodot (484-425 i.e.n.) in "Istorii") sau Zamolxis (dupa Strabon (63 i.e.n.-19 e.n.) in "Geografia") pare a se regasi sub aceasta denumire de-a lungul secolelor in formele de manifestare spirituala la geto-daci, precum si la traci, cu un specific aparte pentru teritoriile nord-dunarene, prin personaje cu rol de mari preoti, care s-au identificat cu zeul suprem al carui nume l-au imprumutat.



Herodot, parintele istoriei, il plaseaza pe unul din acesti Zalmoxis ca si contemporan cu Pitagora, iar pentru a-i da o dimensiune perena, adauga: "...mi se pare, insa, ca el a trait cu multi ani inainte de Pitagora"(Istorii. IV.96). Personajul Zalmoxis, contemporan cu Pitagora, era considerat un reformator, pentru ca el, prin invataturile pe care le propovaduia, a adus "zalmoxianismul " mai aproape de puterea de intelegere a poporului, popor care l-a cinstit ca pe unul "vrednic de domnie", adica de a conduce, a sfatui.