Zona Muntiilor Orastiei a reprezentat, in perioada dintre secolul I i.Hr. si sec I d.Hr., centrul politic, economic, militar si spiritual al Daciei, cunoscand cea mai avansata si infloritoare forma a civilizatiei dacice. Aceasta regiune a fost favorizata datorita prezentei aici a bogatelor zacaminte de fier, dar si a muntelui sacru al dacilor, Cogaionon (identificat, astazi, cu muntele Sarmizegetusei).



Cadru geografic. Resurse
Zona Muntiilor Orastiei este delimitata de raurile Strei, Mures si Sebes.
Denumirea geografica a muntiilor este aceea de Muntii Sureanu; acesti munti au mai multe varfuri de 1900-2000 m. (Numele de Muntii Orastiei este folosit de istorici si arheologi).
Pe langa fier, muntii nu puteau furniza locuitoriilor hrana necesara si nici piatra pentru constructii (pentru ca cea care se gasea era prea sfaramicioasa). De aceea hrana era adusa din asigurata de valea fertila a Muresului, iar blocurile de piatra era aduse de la distante de mai multe zeci de km (calcarul de langa localitatea actuala, Calan, iar andezitul de langa Simeria).