Filosoful care a descris metabolismul geniului, a intuit jocul perfid al speciei, dar si caile de salvare de sub tirania mecanismelor volitive, printul luciditatii si al nonsensului existential, patronul spiritual a lui Nietzsche, Wagner, Eminescu, Mahler, Freud, Turgheniev, Tolstoi si Cioran s-a nascut pe data de 22 februarie 1788 la Danzig.

Desi Schopenhauer insusi afirma despre cei care-si "pierd timpul cu biografia unui filosof” ca procedeaza asemenea acelora care ajunsi in fata unui tablou se preocupa mai ales de rama, consideram ca unele amanunte legate de traiectul existential al filosofului pesimist nu sunt lipsite de importanta.

In perioada care precede disertatia doctorala (Despre impatrita radacina a principiului ratiunii suficiente), timp in care audia cursurile lui Fichte la Berlin, Schopenhauer trece printr-o prima schita a sistemului sau care insa mai are in comun cu teologia o valorizare pozitiva a transcendentei.

Aceasta constiinta a transcenderii care muta spiritul dintr-un teritoriu obscur al cauzalitatii intereselor intr-unul luminos al contemplatiei dezinteresate este numita de Schopenhauer „constiinta mai buna”. Aceasta „constiinta mai buna” il impinge catre transgresarea limitelor acestei lumi, catre „altitudinea la care pot contempla detasat lumina”.