Incepand cu secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a trecut printr-o transformare progresiva feudala centrata pe proprietatea asupra pamantului, o forta in era industriala ce lua nastere.
In 1750 Marea Britanie era deja o putere maritima si comerciala importanta, dar majoritatea populatiei traia inca din agricultura. Activitatile industriale, precum mineritul si prelucrarea fierului, se desfasurau la o scara relativ redusa, iar Londra era singurul oras cu ade-varat mare. De-a lungul secolelor schimbarea era atat de lenta, incat ramanea aproape neobser-vata. Majoritatea oamenilor considerau ca viata lor face parte dintr-o ordine traditionala fireasca si nu realizau ca sub ochii lor lua nastere o noua etapa a istoriei.



Schimbari revolutionare

Aceasta perioada din istoria Angliei este cunoscuta ca "revolutie industriala", cu toate ca procesul de transformare a implicat progrese in domenii diferite; multe dintre ele nu aveau nimic in comun cu procesele industriale, dar actionau convergent asupra economiei, pro-ducand efecte atat de spectaculoase incat puteau fi considerate revolutionare. O serie de inventii si descoperiri au transformat producerea textilelor si prelucrarea metalelor in industrii recunos-cute pe plan mondial. Noi surse de energie – mai ales motorul cu aburi – au fost valorificate. Exploatarea carbunilor a fost "combustibilul" acestei revolutii, iar cresterea numarului populatiei a asigurat forta de munca necesara si o piata pentru bunurile produse de industrie.
O revolutie rapida a mijloacelor de transport a dus la scaderea costurilor de tran-sport a materiilor prime si produselor finite; de asemenea, "revolutia agriculturii" a pus capat fricii de foamete si a devenit posibila sustinerea unei populatii in crestere.