Motivatia este o functie psihica complexa si o dimensiune a pesonalitatii care se defineste din mai multe puncte de vedere. In sensul ei general, notiunea de motivatie, introdusa in psihologie la inceputul secolului XX, desemneaza aspectul energetic, dinamic al comportamentului uman. Ea este definita ca "o stare de disociatie si de tensiune care pune organismul in miscare pana ce ajunge la reducerea tensiunii si regasirea integritatii sale.



Motivatia este impulsul de a actiona pentru satisfacerea unei necesitati. Motivatia este ansamblul modurilor de mobilizare a energiei neuropsihice pentru activarea, impulsionarea, declansarea, sustinerea energetica si directionarea activitatii determinata de necesitatile biologice, psihologice si socio-culturale ale mentinerii si dezvoltarii vietii individului uman. Motivatia este „ un ansamblu de factori dinamici”, „ constientizati si neconstientizati, sematici si fiziologici, intelectuali si afectivi, individuali si sociali, care interactioneaza intre ei, furnizand energia necesara functionarii si mentinerii in stare activa a diferitelor procese si capacitati psihice” si determina comportamentul, implicand modificari fizio-chimice, fiziologice, motrice, mentale ale organismului”.

Dat fiind faptul ca motivul este rezultatul unui proces de reflectare, de constientizare a unei necesitati (innascute sau dobandite), in interactiune cu mijloacele de satisfacere a ei, totdeauna motivul,motivatia va fi de natura interna, intrinseca individului. Existenta acestor relatii creeaza conditiile interne necesare care determina si sustin activitatea omului, asigurand astfel dinamica comportamentului sau.