In Roma, regimul monarhic s-a instaurat progresiv la sfarsitul secolului I i.Hr. Dupa victoria sa de la Actium din anul 31 i.Hr, Octavian a instaurat ordinea in Orient si apoi a revenit la Roma in anul 29 i.Hr. Fusese numit tribun pe viata cu un an inainte si, ajuns la Roma, si-a continuat ascensiunea. Dupa douazeci de ani de razboaie civile, Roma si intreaga peninsula italica erau secatuite de resurse. Administratia nu mai avea putere, politia nu mai exista, orasele erau devastate, iar bogatiile si averile erau distruse. Octavian a inceput munca de reconstruire a bogatiei si puterii Romei. in primul rand, el si-a consolidat pozitia in stat. Cand s-a intors la Roma, a fost ales consul pentru a cincea oara si a primit imperium pe viata. Octavian a fost abil si rabdator acolo unde Cezar se grabise si gresise. De asemenea, el avea bani. Si-a platit soldatii, a impartit fonduri provinciilor si administratiei, a organizat jocuri si spectacole, a infrumusetat Roma deschizand mari santiere, creand astfel si locuri de munca.



Toate acestea au fost platite din banii lui. incetul cu incetul, a determinat senatul sa ii acorde puteri depline. A pastrat insa aparenta unei republici. in anul 27 i.Hr, Octavian s-a prezentat in fata senatului pentru a-si depune puterea suprema pe care o avea, in realitate, urmarea sa o obtina in mod legitim. Aceasta formalitate s-a repetat timp de zece ani. Nu s-a manifestat ca monarh, ca si Cezar, considerandu-se doar primul functionar al statului. A fost numit princeps senatus, adica primul senator si Augustus, “cel slavit printr-o putere divina” in acelasi an. in anul 23i.Hr., Augustus a renuntat la puterea consulara, insa a fost numit proconsul pe viata, functie care ii conferea controlul asupra tuturor guvernatorilor si magistratilor din provincii. Apoi a fost numit administrator la impartirea granelor in timpul unei foamete, castigand astfel si mai multa popularitate.