Socializarea in cadrul familiei, la scoala si prin mass media

label Referate autorenew 2025-09-29, 16:57
Socializarea este procesul de continua transformare a individului „din fiinta biologica intr-un subiect al unei culturi specifice”. Desi aptitudinea de socializare este o caracteristica esentiala a naturii umane, la nastere, facultatile intelectuale, afective, de relationare, actionale exista numai in stadiu de virtualitate; pentru a se dezvolta, ele necesita un context social capabil sa ofere copilului situatii multiple de comunicare sociala si afectiva.

Prin socializare se transmit si se structureaza:
-modalitatile de comunicare: sisteme de coduri lingvistice, simbolice, expresive (non-verbale);
-modele sociale de comportament pe baza unor norme functionale considerate ca valori intr-o anumita cultura;
-seturi instrumentale (modalitati de cunoastere, de invatare etc.);
-posibilitati de relationare interpersonale ca si forme de comportament caracteristice vietii de grup;
-modelarea motivational-afectiva a individului.
Mecanismele socializarii: adoptarea succesiva de status-uri si roluri sociale (prescolar, scolar, adolescent etc.), invatarea sociala, invatarea institutionalizata, jocul, imitatia, identificarea etc.
Socializarea incepe in copilarie, se continua intr-o forma marcata pana in stadiul de adult si mai putin dupa (socializarea continua).



Socializarea in familie

Socializarea primara
Socializarea primara - sau socializarea propriu-zisa - are loc in copilarie si prin care individul, nascut doar cu potentialitati pentru viata sociala, devine un membru efectiv al ei, achizitionand cunostinte, deprinderi, atitudini si comportamente umane. Se interiorizeaza lumea sociala, se cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii (socioumane) obiective. Agentii ce mediaza aceasta interiorizare (internalizare) sunt in primul rand persoanele semnificative si, intrucat copilul se naste intr-o structura sociala data, persoanele semnificative (dintre care parintii ocupa locul central) ii sunt oarecum impuse. Acesti “altii” relevanti, apropiati cu care copilul se identifica, ii mediaza relitatea modificand-o in raport cu propria lor experienta de viata si cu propria lor pozitie in spatiul social. Lumea sociala apare, astfel, personalitatii in dezvoltare, filtrata prin acesta dubla selectivitate (statutul economic si profilul axiologic al persoanelor semnificative). De exemplu, un copil din paturile sarace nu numai ca absoarbe perspectiva respectivelor paturi asupra lumii sociale, ci o absoarbe colorata de particularitatile atasate ei de parintii lui