Steagurile, drapelele, flamurile, stindardele, paviloanele si praporii de tot felul, sunt semne distinctive ale unor grupuri umane, reunite pe ba- ze etnice, sociale, politice, profesionale sau confesionale. Avand functii multiple si radacini adanci in mentalitatea si in comportamentul oamenilor din epoci istorice extrem de indepartate, din punct de vedere istoric si cultural, ele deriva din stravechile totemuri ale triburilor, clanurilor si grupurilor umane din epoca paleoliticului, cand se considera ca totemul de factura animala sau vegetala reprezenta stramosul mitic care vegheaza si apara integritatea sau bunastarea grupului, il ajuta in luptele cu dusmanii.



Simbol de protectie, acordata sau implorata, omul il inalta deasupra lui, elevand ridicarea( sublevatio) si inaltarea( elevatio) spiritului, marturia avantului spre valori superioare. Steagul se adauga valorii semnului distinct:flamura unui senior, unui general, unui sef de stat, unui sfant, unei congregatii, unei corporatii, unei patrii, etc.Despre simbolismul steagului ne stau marturie diferitele semne astrale si ceresti care abunda in emblematica drapelelor nationale: tricolorul e o varianta simplificata a curcubeului, iar prezenta soarelui, a stelelor, sau a lunii denota fixatia oamenilor pe valorile superioare ale transcendentei. Orice steag in sine, fie si in plan pur simboli, contine o anumita “forta” ce se revarsa asupra grupului, dar si o “putere” de unificare si de coexiune a membrilor.