Intre anii 1937-1941 John Atanasov si asistentul sau Clifford Berry aplica tehnologia lampilor cu vid pentru a construi calculatoare digitale integral electronice.

La cererea si cu subventia armatei in SUA a aparut primul calculator electronic, ENIAC (Electronic Numeric Integrator And Computer - calculator si integrator numeric electronic). El a fost realizat la Universitatea din Pennsylvania sub conducerea savantilor Mauchly si Eckert, in perioada 1942-1945 si a fost inaugurat la 16 februarie 1946, fiind in functiune pina in anul 1955.

Acest calculator a cintarit 30 tone, avea cca. 45 m lungime si era construit din 50.000 de comutatoare si 18.000 de tuburi electronice. Putea sa execute 5.000 de adunari sau scaderi cu 10 cifre pe secunda sau 400 inmultiri pe secunda. Din cauza tuburilor care se ardeau destul de des, comenzile erau realizate de doua ori, cu intreruperi in care se introduceau date de test pentru depistarea tuburilor arse.

In 1944 matematicianul John von Neumann a lansat ideea programului inregistrat, pentru care o masina de calcul trebuie sa fie dotata cu un dispozitiv de memorare a datelor si comenzilor si care trebuie sa lucreze cu o viteza mare si trebuie sa permita inregistrarea simpla si rapida a informatiilor. Astfel au aparut notiunile de algoritm de rezolvare a unei probleme si programul de prelucrare a algoritmului, a secventelor de comenzi si memorare date.