Pentru a patrunde mai bine in esenta temei abordate, avem nevoie mai intai de toate, sa stabilim sensul termenilor care o compun, astfel, in opinia unor autori, controlul este un instrument de determinare a modului in care actioneaza cel chemat sa realizeze prevederile actului, precum si corespunderea acestora cu scopul legii intru executarea careia a fost emis.

Cu ajutorul controlului statul urmareste daca actul este respectat corect, daca are eficienta, daca acesta corespunde cerintelor reale ale relatiilor sociale reglementate etc.

Pentru o intelegere corecta a esentei controlului si supravegherii asupra respectari legislatiei muncii, este necesar da ne referi si la notiunea de control extern specializat, facand astfel referinta la tratarile de rigoare cuprinse in doctrina dreptului administrativ.

Prin control specializat se intelege un control exter, realizat de catre autoritatile administratiei publice, institutii publice si organe special constituite prin lege in acest sens, la nivel central sau local3 Un astfel de control se realizeaza in cele mai diverse domenii de activitate, cum ar fi: financiar-bancar, sanitar, protectia muncii etc.

Controlul specializat se diferentiaza de restul controalelor ierarhice prin urmatoarele particularitati:

• Nu se infapuieste de organe ierarhic superiaore ci de alte organe admninistrative;
• Nu se extinde asupra intregii activitati a organelor supuse controlului ci numai asupra anumitor aspecte precis determinate si care se incadreaza in specificul activitatii organului de control;
• Organul controlat nu este subordonat organului de control si pe cale de consecinta, dreptul de control nu este prezumat, ci trebuie prevazut expres de lege.