Asa cum s-a aratat, una din directiile alternative de obtinere a energiei eloctrice o constituie conversia electrochimica, adica transformarea directa, nepoluanta si silentioasa, a energiei chimice continute intr-o mare varietate do substante, in cea mai avantajoasa forrna de energie, energia electric. Acest proces de conversie are loc in aparate si dispozitive numite generic Surse sau Pile Electrochimice de Energie Electrica. (Pile de combustie)

Dupa realizarea pilei Volta, aceasta sursa de energie a fost utilizata de catre Nicholson si Carlisle la descompunerea apei in hidrogen si oxigen, iar de catre Davy, in 1307, la descompunerea alcaliilor. Daniell si Faraday au continuat in mod stralucit experimentarile in domeniul acestor surse noi de energie, in prima jumatate a veaculul trecut.



Un eveniment de seama in dezvoltarea surselor electrochimice de energie l-a reprezentat realizarea acumulatorului cu plumb de catre Plante, in anul 1859. Peste noua ani, in 1868, Leclanché inventoaza pila zinc-piroluzita care devine rapid una din cele mai populare surse electrochimice de energie.

Sursele eloctrochimice do energie se clasifica dupa tipul de reactie la electrozi, si anume:
a) daca reactia este ireversibila, energia electrica producandu-se pe seama unor reactanti in cantitate limitata si nu se poate realiza regenerarea acestora prin electroliza, sursa se numeste pila primara;
b) daca reactia este reversibila, reactantii consumati in timpul producerii energiei electrice putindu-se regenera prin ectroliza, sursa se numeste pila secumdara au acumulator;
c) in cazul in care reactantii sunt transportati tot timpul la electrozi, iar produsii de reactie sunt eliminati simultan sursa devine o asa-numita pila cu combustibil (demumita si pila de combustie).