Max Weber (1864 -1920), teoretician german; a fost profesor la Universitatea din Berlin, Heidelberg, Viena si Miinchen.

Avand o personalitate enciclopedica, a abordat numeroase domenii ale cunoasterii (istorie, filosofie, sociologie, psihologie, religie, economie politica, drept), partea centrala a sistemului sau constituind-o teoria autoritatii, incercand sa identifice temeiurile pentru care oamenii accepta legitimitatea autoritatii, Weber a ajuns la descrierea a trei tipuri „pure" de organizatii:

Organiatia orientata pe lider (de tip charismatic) cu urmatoarele caracteristici:
- exercitarea autoritatii se realizeaza prin calitatile personale ale liderului.
- ierarhia organizationala este alcatuita din lider si discipolii acestuia. Discipolii sunt intermediari intre lideri si mase: devotiunea, supunerea – criteriu de baza al selectiei acestora.
- administrarea organizatiei este putin dependenta de norme si reguli – deciziile sunt de obicei nerationale, ele decurg din dorintele si inspiratia sefului.
- sunt, de regula, organizatii instabile atat pe timpul functionarii, dar si dupa disparitia liderului cand, de regula, se destrama.