In general, jocurile au o contributie complexa la indeplinirea obiectivelor educatiei fizice. Spre deosebire de celelalte grupe de mijloace folosite in pregatirea elevilor, ele prezinta urmatoarele particularitati: permit manifestarea si dezvoltarea complexa si simultana a deprinderilor matrice de baza sau specifice, a calitatilor fizice; jocul permite manifestarea larga a independentei in actiuni, particularitate specifica tuturor formelor lui de organizare; jocurile favorizeaza dezvoltarea creativitatii si initiativei; jocurile permit dezvoltarea spiritului de copetitivitate; jocurile nu permit o dozare precisa a efortului si nici o reglementare stricta a executiilor tehnice.

Dupa cercetarea cu mare atentie a surselor istorice definitiile pe care le dau autorii cu privire la joc sunt numeroase.S-a incercat explicarea jocului din diferite puncte de vedere si anume: biologic; psihologic; pedagogic; filozofic.



In literature de specialitate se poarta numeroase discutii contradictorii, dat fiind faptul ca au aparut numeroase teorii ce incearca sa se explice jocul si functiile sale in viata noastra de la inceput pana la sfarsitul ei.
JEAN PIAGET -considera ca jocul fiind un proces de asimilare are doua caracteristici: asimilare de impresii si reactii din timpul jocului de acomodare

Concluzia articolului "Logica, genetica si sociologie" este ca viata sociala reprezinta o conditie necesara dezvoltarii individului in insasi natura sa, facandul sa treaca de starea autista la starea de personalitate.El vede cooperarea ca un proces generator de ratiune desi diferentele dintre indivizi au legatura cu ereditatea biologica in sensul ca niciodata nu a putut ridica gradul de inteligenta al unui individ, chiar de nivel mediu sau debil.Piaget atribuie o functie importanta coordonarilor si reglarilor sociale precizand ca inteligenta umana se dezvolta la individ in functie de interactiunile sociale, in general prea neglijate.