Desi cotata ca sistem juridic elementar, abordarea si analiza trasaturilor normei juridice in doctrina juridica vadeste bogatia inepuizabila a acesteia.
Dintr-o perspectiva sociala mai larga, am releva in primul rand violabilitatea normei juridice, trasatura care deosebeste de acele regularitati (de pilda cele care exprima legi ale naturii) care impun, in virtutea caracterului lor logic relatiile necesare, invariabile, care nu cunosc o alta alternativa. Spre deosebire, norma juridica poate fi nerespectata, ignorata, incalcata, atitudini care desigur nu constituie o varianta dezirabila in raport cu dispozitia normei juridice.
Norma juridica are un caracter prescriptiv, ea stabileste "ceea ce trebuie sa fie", impune o anumita conduita constand dintr-o actiune s-au inactiune umana indreptata intr-o anumita directie, in vederea realizarii unui anumit scop.
Aceasta inseamna ca, in acelasi timp, norma juridica este o expresie valorica, deoarece opteaza, in numele unor interese, aspiratii, idealuri pentru o anumita varianta, comportamentala, instituind un model care exprima exigentele societatii unui anumit timp istoric.
Norma juridica are un caracter volitiv, ea intruchipeaza si oficializeaza vointa sociala, iar intr-un stat democratic vointa generala majoritara. Norma juridica implica un raport intersubiectiv, ceea ce exprima trasatura generala a dreptului de a avea semnificatii cu privire la viata sociala, la relatiile dintre oameni, la actiunile externe ale persoanelor, aspect care distinge, intre altele norma juridica de norma morala, care poate privi relatiile individului cu sine insusi s-au cu divinitatea.
