Odata cu trecerea timpului au aparut studii estetice, ce au marcat epocile literare, aratand nevoia de innoire. Astfel, pornind de la prima arta poetica a lumii - "Poetica" lui Aristotel, in care sunt evidentiate cele doua dimensiuni esentiale ale artei, si anume "mimesis" si "catharsis", trecem la Horatiu, care considera ca orice creatie inglobeaza o parte din personalitatea artistului, anume pe cea mai buna, eternizandu-l, pentru ca intr- un final sa ajungem in zilele noastre si sa remarcam arta poetica la Blaga ("Eu nu strivesc corola de minuni a lumii") sau la nonconformistul Arghezi ("Fuga de pe cruce"). Daca am defini arta poetica, am spune ca este orice scriere in care un creator isi expune opinia despre sensul artei si rolul creatorului de arta si legatura acesteia cu destinul unui artist.

G. Calinescu e autorul unei exceptionale poetici si al celei mai importante teorii asupra criticii si istoriei literare formulate la noi pana in 1947.



Pornind de la ideea ca poezia „nu e o stare universala, ci un aspect sufletesc particular catorva indivizi", G. Calinescu sustine, pe buna dreptate ,ca nu putem nici defini, nici da norme pentru prepararea fenomenului poetic, care poate fi numai descris. insa daca e cu neputinta de spus ce este poezia, se poate arata cum este ea, din studiul practic al poemelor ilustre.

„Estetica este o disciplina care s-a nascut din nevoia simtita de o intinsa clasa de intelectuali, de a studia stiintific opera de arta”.

George Calinescu relateaza in studiul sau ca poezia nu poate defini, ci numai descrie, iar arta nu e decat un moment istoric al tensiunii spiritului uman catre absolut. Ea nu are un obiect deosebit de al filosofiei, obiectul ei fiind ideile, in chip obscur.