Tratatul asupra Uniunii Europene reprezinta rezultatul intelegerii la care au ajuns sefii de stat si de guvern din cele 12 state membre ale Comunitatilor europene, intelegere care a marcat, de altfel, reuniunea Consiliului de la Maastricht (Olanda), desfasurata in perioada 9-11 decembrie 1991.Cu acest prilej, s-au stabilit atat problemele principale care urmau sa fie incluse in tratat, cat si faptul ca tratatul urmeaza sa fie adoptat la 7 februarie 1992 , tot la Maastricht.

Din cauza unor probleme aparute in procesul de ratificare (in Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, in Germania s-a inaintat o exceptie de neconstitutionalitate impotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat in vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993 . Tratatul UE este considerat ca o “noua treapta pe calea infaptuirii unei uniuni tot mai stranse a popoarelor Europei”. Tratatul de la Maastricht modifica Tratatul de la Roma al CEE si creeaza Comunitatea Europeana, subliniind astfel caracterul sau extins, ce depaseste marginile integrarii economice.



Pe langa o serie de modificari aduse Tratatului CE si a Tratatului EURATOM acest document este si actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptarii unei Constitutii definitive a UE, care ulterior va inlocui toate tratatele europene.

Tratatul aduce modificari si completari celor trei tratate incheiate anterior (CECO-1951, CEE-1957 si Euratom-1957) pe linia reformei inceputa de Actul Unic European. Odata cu punerea in aplicare a acestui tratat, comunitatile Europene se vor numi UE si CEE se va numi Comunitatea Europeana.