Actualul teritoriu al judetului Neamt, cu un cadru natural atat de variat si de generos, care asigura legaturi facile intre zonele montana, subcarpatica si de campie, a constituit o straveche si permanenta vatra de locuire.
Descoperirile arheologice ne duc in timp cu mai mult de 100’000 de ani i.e.n, in perioada paleolicului superior, relevand o intensa populare a acestei zone. Urmele salaselor si vetrelor de foc, uneltele si armele din roca locala si silex descoperite la Cetatica, Bofu si Dartu pe masivul Ceahlau, precum si la Bistricioara si Bicaz pe Valea Bistritei, sau in aria judetului la tibucani, Valeni-Botesti si Valea Ursului documenteaza o larga raspandire a culturilor paleoliticului final si indeosebi a celor de tip grarettian.

Aproximativ in aceleasi zone de locuire este atestata si etepa de tranzitie la neolitic, prezenta prin varfurile de sageai si uneltele microlitice din asezarile de la Podis si poiana "La Scaune" pe Ceahlau sau la Poiana Ciresului si Ciritei-Piatra Neamt.
Prezenta si evolutia acestor grupuri sociale, sa si conditiile de relief care asigurau exercitarea atat a vechilor ocupatii (culesul, vanatul si pescuitul) cat si a celor noi (cultivarea primitiva a plantelor si cresterea animalelor) explica in buna masura bogatia si diversitatea vestigiilor neolitice descoperite pe teritoriul judetului Neamt. Presarate pe boturile de deal sau in vaile apelor, asezarile neolitice se succed de la inceputurile acestei perioade pana in final.