Dupa desfasurarea revolutiilor anticomuniste din partea captiva a Europei produse in cursul anului 1989, statele care pornisera din 1957 pe drumul unificarii europene s-au aratat in mare masura nepregatite sa-si asume din mers marile provocari politice si economice cu care s-au vazut brusc confruntate. in pofida deschiderii catre aderarea fostelor state satelite ale Moscovei, noua constructie a Uniunii Europene, fondata dupa 1992, a intrat intr-o profunda criza de identitate si de evolutie, diferita fata de perioadele de inertie organizationala sau de impas economic din trecut.

Nici ratificarea Tratatului de la Amsterdam, in urma indelungatei Conferinte Interguvernamentale care urma sa genereze un profil radical primenit si consolidat al noii Europe, nu a fost de natura sa deblocheze —criza institutionala cu care cei 15 n-au incetat sa se confrunte. Totusi, au aparut semnele unei vointe politice a majoritatii actorilor importanti din cadrul UE, cu exceptia previzibila a Marii Britanii.



Extinderea Uniunii Europene la 27 de tari, prefigurata inca din anii 90, nu are precedent in privinta numarului de tari si nici a schimbarilor pe care le implica. Extinderea Uniunii Europene reprezinta deci o provocare atat pentru tarile membre UE, cat si pentru tarile candidate.

1. REPERE ISTORICE:
Primii pasi in constructia europeana au avut loc in urma cu aproape 50 de ani, o data cu semnarea Tratatului de la Paris (1951) prin care s-a infiintat Comunitatea Europeana a Carbunelui si a Otelului prin vointa comuna a sase membri fondatori: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Apoi, prin Tratatul de la Roma (1957), aceste sase tari au hotarat crearea Comunitatii Economice Europene (CEE) si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM).

Au fost necesari 16 ani pentru a se realiza prima extindere a Comunitatii Economice Europene de la sase la noua membri (1973: Danemarca, Irlanda, Marea Britanie), dupa care procesul de integrare s-a accelerat. Comunitatea Europeana a avut o evolutie dinamica, inregistrand unele schimbari si perfectionari la nivel organizatoric si institutional. Cele mai importante evenimente ale anilor 80 pentru integrarea vest-europeana le-au constituit extinderea de la 9 la 12 membrii si crearea Pietei Unice Europene.