Este procesul de reglare superioara a activitatii umane ce consta in mobilizarea si concentrarea energiei psihonervoase pentru depasirea obstacolelor si realizarea scopurilor propuse constient. Vointa isi dovedeste superioritatea prin faptul ca reuseste sa intervina asupra acestor modalitati de reglare, fapt care l-a facut pe J. Piaget sa o numeasca “reglaj al reglajelor”.

Stim ca vointa nu poate fi atribuita copilului nou-nascut, acesta avand un comportament instinctiv.In acest caz, de unde apare vointa? Se considera ca originea vointei se afla in relatia comanda-subordonare dintre adult si copil ; copilul este obligat sa se supuna cerintelor adultilor, altfel fiind pedepsit.



Vointa ajunge sa se exercite si asupra motivatiei si afectivitatii care sunt, ele insele, modalitati de reglare a activitatii umane. De ex. , prin efortul voluntar ne stimulam/amplificam trebuinta de hranire atunci cand nu ne este foame (fiind bolnavi) dar trebuie sa mancam pentru a ne insanatosi (a ne atinge un scop) ; tot vointa intervine pentru a ne reprima foamea atunci cand tinem regim de slabire.

Vointa se exercita si asupra trairilor afective pe care, deasemenea le sporeste sau le reprima. De ex. : o persoana care nu-mi place (si pe care as evita-o) dar care ma poate ajuta sa-mi ating un scop, o suport in preajma mea, comunic cu ea, impunandu-mi acest comportament prin vointa. Dimpotriva, daca o persoana imi place foarte mult dar nu trebuie sa stie acest lucru, imi voi ascunde (reprima) exprimarea trairilor afective, tocmai prin efort voluntar.