Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986,de noua tari ( Franta, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Irlanda, Anglia, Luxemburg si Portugalia ) iar la Haga la 28 februarie 1986 de catre celelalte trei state ( Italia, Grecia si Danemarca care au organizat un referendum in acest scop ).

A.U.E. marcheaza o noua etapa in procesul de realizare a pietei interioare Comunitare si a relansat actiunea comunitara, constituind un moment foarte important al istoriei U.E. El evidentiaza politicastatelor membre de a pune capat stagnarii constructiei comunitare, conciliind cele doua curente care s-au evidentiat in procesul constructiei europene – cooperare interstatica si actiunea supranationala - prefigurand U.E. Dar pana la semnarea Actului Unic European au avut loc mai multe actiuni in aceasta directie, printre care cele mai importante au fost :



Raportul Davignon, adoptat in 1970 de catre ministrii de externe la Luxemburg, care prevedea cooperarea politica a celor sase state in scopul informarii si consultarii regulate cu privire la cele mai importante probleme internationale. Comisia Comunitatilor Europene primea dreptul de a da avize in situatiile in care lucrarile ministrilor de externe antrenau efecte asupra activitatii Comunitatilor.

intalnirea la nivel inalt de la Copenhaga din 14-15 decembrie 1973 a adoptat o declaratie asupra identitatiieuropene, in cadrul careia statele membre incercau sa defineasca liniile politice directoare si responsabilitatea Europei in viata internationala.