Cucerirea Constantinopolului este un eveniment istoric, ce delimiteaza foarte bine sfasitul unui imperiu si apogeul altuia. Cele doua imperii sunt cel bizantin, care tocmai era intr-o continua scadere, si cel otoman, care, profitand de aceasta, a reusit sa-si intinda puterea si mai mult. Acest subiect a fost o sursa foarte bogata de informatii, deoarece au fost martori care au participat la conflict, cum ar fi Georgios Sphrantzes, Macarie Mellisenos, iar altii, chiar daca nu au fost prezenti, ei au trait in acea perioada, iar evenimentele erau vii in memoriile lor.

De izbanda turcilor din 1453, a scris si Steven Runciman, intr-o lucrare intitulata chiar Caderea Constantinoolului 1453. in prezenta lucrare voi incerca sa prezint pe scurt acest eveniment, precum si pozitia statelor europene, printre care si cel papal, in fata primejdiei otomane si ajutorul oferit de ele in apararea capitalei ortodoxe.

Caderea Constantinopolului apartine, ca fapt si perioada istorica, de doua mari personalitati din doua mari imperii ale secolului al XV-lea. Aceste figuri impunatoare, in urma carora s-au scris pagini intregi de istorie sunt imparatul Constantin al XII-lea Porfirogenetul si sultanul Mahomed al II-lea, caruia in urma cucerii din 1453 i-a ramas renumele de cuceritorul Constantinopolului.

Planul Lucrarii

I.Introcucere
II.Imparatul si sultanul
III.Pregatirile pentru asediu si inceputul lui
IV.Caderea Constantinopolului
V.Urmarile cuceririi
VI.Incheiere