Carbunii reprezinta una dintre cele mai importante substante minerale utile. Se remarca, intre combustibilii minerali, prin volumul mare al rezervelor sigure, vechimea exploatarii si utilizarile variate, fiind nu numai o valoroasa sursa de energie primara, ci si materie prima pentru industria chimica.
In ceea ce priveste repartitia geografica a rezervelor, aceasta este foarte inegala , 95% fiind concentrate in emisfera nordica si numai 5% in cea sudica (in principal in tari ca Australia, Asia de Sud, Columbia, Brazilia); n emisfera nordica zacamintele sunt concentrate intre latitudinile de 35 si 600. Numai trei state detin peste 80% din rezervele probabile: CSI, SUA si China, sursele dand insa ponderi diferite in ceea ce priveste cele trei state, unele plasand CSI–ul pe primul loc (cu cca. 60%), altele China. Exista, totodata, si mari zone geografice care au foarte mici rezerve ca, de exemplu, Africa (2,7%), America de Sud (1,2%), Oceania (1,1 %).
Evolutia productiei mondiale de carbune
Productia carbonifera s-a caracterizat printr-un ritm de crestere foarte ridicat pana in 1913 (secolul al XIX–lea fiind numit de altfel “secolul carbunelui”), cand carbunele domina sursele energetice (90% in balanta purtatorilor de energie primara).
Dupa aceasta data, productia evolueaza mai lent sau chiar stagneaza, ca urmare a cresterii ponderii hidrocarburilor. in schimb, odata cu “criza petrolului”, declansata in anul 1973, are loc o ameliorare a industriei carbonifere mondiale, care se revigoreaza; un aspect important l-a constituit reconsiderarea carbunilor inferiori, utilizati tot mai mult in termocentrale.
