Istoricul englez Hugh Seton–Watson a dat o excelenta periodizare a procesului de impunere a regimului comunist, periodizare avand drept criteriu compozitia guvernului:

a) coalitia autentica, in cadrul careia comunistii colaboreaza cu partidele democratice. Este — precizam noi — punerea in practica a formulei Frontului Unic National, preconizata de Komintern inca din iulie 1941;
b) coalitia fictiva, compusa din partide si organizatii cripto–comuniste sau dirijate din umbra de comunisti precum si din „tovarasi de drum“ — altfel spus oameni politici burghezi sau social–democrati, dispusi, din diverse ratiuni, sa colaboreze cu comunistii;
c) regimul monolitic al PC, care exercita singur puterea (Hugh Seton–Watson, The East–Europe Revolution, New York, Praeger, 1961).

In perioada 1949-1953, statelele Europei Rasaritene au fost cuprinse de cel de-al doilea „val totalitarist“, caracterizat prin:

• Consolidarea de regimuri politice noi - in principiu - pentru aceasta regiune, caracterizate prin faptul ca ele reprezentau vaiante locale ale socialismului de tip sovietic. El se deosebeau doar prin gradul de apropiere fata de „stalinismul de tip clasic“ din URSS, care avea la baza dictatura birocratiei de partid. Consolidarea rapida a acetor regimuri politice a fost posibila gratie unor factori:
• Intensificarea dezvoltarii economice si tranzitia la modernizarea sferei economice (aceste programe au fost propuse de catre guvernele de coalitie);
• Compromiterea - in timpul razboiului - in constiinta publica, a ideilor europene de orientare liberala (si principiilor de organizare a societatii pe baze liberale), care, potrivit propagandei sovietice, nu erau capabile sa se opuna pericolului fascist;
• Dupa razboi, in statele din zona, tendinta de negare a „vechilor stari“ se intensifica, un factor care a contribuit la aceasta fiind asa-numitul sindromul de forta, gratie caruia la nivelul constiintei opiniei publice a luat nastere o reactie fata de ororile fascismului;
• Atractia exercitata - pentru o parte a populatiei - de socialism, in general, si modelul sovietic de socialism, in special. Evident ca, atractia fata de modelul sovietic s-a datorat statutului de supraputere, dobandit de catre URSS la sfarsitul razboiului, precum si faptului ca modelul economico-social propus de catre URSS rezistase loviturilor Germaniei si, in final, obtinuse victoria.